Nimic anormal în poveştile despre armată, la căministele culese sau nu de pe la diverse party-uri. Adrian Şchiop însă ştie că toate au un sens în momentul în care sînt introduse în fondul unor ficţiuni, iar ficţiunile lui sunt poveşti schematizate tocmai pentru a nu cădea într-o prea mare «filosofie». E detestată tocmai atitudinea adolescentin-blazata a tinerilor «cu lecturi», a paradei cu orice chip. Dincolo de «informaţiile ficţionale» despre grupul de prieteni şi gusturile lor specifice, dincolo de fronda limbajului, se simte talentul autorului de a imobiliza, printr-o bună priză asupra realităţii de care se ocupă, un aici şi acum convingător şi plauzibil.