Ce vor crede ceilalti despre mine?
Ce atitudine vor lua?
Vor accepta o fata rea?
Sa duc in spate frica pedepsei… a acelei pedepse care ar urma dupa micile incalcari ale conventionalului? Sa ma simt oarecum vinovata? Sau sa renunt la slalomul prin lumea lui “nu se face”?
Desigur, lor le vine usor, dar mie?
Accept! Sunt suverana doar daca accept ideea ca nu am cum sa le plac tuturor.
Accept cu detasare gandul ca pana si oamenii pe care ii iubesc pot fi cu varf si indesat dezamagiti de mine.
E un cliseu rational , o analiza a capcanelor propriilor mele gandiri si o renuntare la limbajul corporal servil.
Adio neajutorare deprinsa in mod intentionat!
Adio profetie implinita de la sine!