„Câteva etaje mai jos, mult sub fostul magazin alimentar, printre ţevile groase, corodate, ultimul animal din lume ieşi la lumină din cuibul de vată de sticlă izolantă unde-şi făcuse adăpost. Animalul era mic şi învăţase să devină rapid. O blană deasă, pe alocuri tocită, îi acoperea trupul. Animalul avea un ochi mare, căprui, în partea stângă a feţei. Animalul se rostogolea iute pe lăbuţele lui scurte.“ (Bogdan Perdivară)