Un roman al exasperarii, al incomunicarii din cauza careia cele zece porunci ajung sa fie incalcate rind pe rind. Un univers unde fiecare personaj e prins intr-un soi de cusca de sticla sau intr-o eprubeta, din care, spre celalalt, cuvintele nu se mai aud. Povesti halucinante unde personajele sint prinse intr-o pinza de paianjen din care nu se mai pot elibera, din care fiecare incearca sa se elibereze intr-un final, fie intr-un soi de impacare cu sine si cu cei din jur, fie intr-un mod tragic, prin nebunie.

„Romanul Danielei Ratiu incepe cu o marturisire socanta sub semnul careia se desfasoara toata dantelaria sensului: «Are 35 de ani. E casnica. De ceva vreme se gindeste cum sa isi ucida sotul». Naprasnic gind intr-un roman care persevereaza in ciuda adincurilor sale vinovate si amorale intr-o seducatoare desfasurare a frazei. A imaginilor. A tragediei care se declina la genul feminin, asa cum se si petrec lucrurile in cartea de fata. O reusita fasta a noului val epic timisorean.” (Daniel Vighi)