Carte recomandată de SUBCAPITOL.

Poezia lui Victor Țvetov este o poezie a sintezei, în care se întâlnesc și se topesc aproape toate direcțiile din poezia tânără de astăzi. Furia, mânia, disperarea, neliniștea, fragilitatea și speranța fac casă foarte bună în această carte. (...)
Poezia sa nu e doar a unei navete obositoare de la țară la oraș, nu e numai a micilor flirturi și întâmplări din marile corporații, nu e doar o poezie a vieții de la țară, sau doar o poezie existențialistă, bahică sau ludică, ci toate acestea luate împreună. Basarabenitatea este doar o trăsătură a discursului său, și nu cea mai importantă, pentru că toate lucrurile reținute în poezia lui au cam aceeași importanță. (...)
La Victor Țvetov, „totul în jur crește din pământ ca dinții din gingii”. Poezia sa nu e doar fluentă și autentică, ci te agață de ochi. (Dumitru Crudu)

„Nimic deosebit de semnalat”, notează în registrul său (poetic) Victor Țvetov. În spatele acestei formule se ascunde, însă, un apetit pentru realitate (inclusiv virtuală) și o bună digestie a cotidianului, căci și greața poate fi un semn de sănătate... (Anti)eroul e un beatnic întors, care nu mai sloboade nici un Howl, doar cel mult „un răcnet într-o pernă”; nu mai urcă în Greyhound, ci în microbuzele sovietice, care fac legătura între oraș și sat. Pe această navetă între „oficiul de la job” și „acasă la ai săi” se sprijină echilibrul cărții. (Constantin Acosmei)

Satul sau suburbia lui Țvetov a pierdut mai tot ce puteai găsi la Blaga, astfel „Veșnicia s-a născut la sat” s-a transformat în „Veșnicia s-a sfârșit la sat”, chiar dacă „în sat e cel mai bine”. Orașul este, desigur, Chișinău. Îl veți descoperi așa cum îl știți, dar și cu conexiunile specifice lui Victor Țvetov. În momentul în care rutele microbuzelor vor dispărea din Chișinău, cartea lui Țvetov va fi o comoară pentru cei care vor vrea să descopere atmosfera zilelor noastre. (Alexandru Vakulovski)