„Ceea ce incerc sa fac este un fel de arheologie a vietii de zi cu zi a Uniunii Sovietice, ca o metafora a culturii si civilizatiei sovietice. Textul, scris in maniera unui «gen eretic», incearca sa sintetizeze teme, eroi, situatii, amintiri, lucruri si cuvinte-cheie sub forma unor piese de puzzle. Desi fiecare piesa-text poate fi citita separat, intregul nu poate fi vazut decit montind piesa cu piesa. Acest ansamblu nu are pretentia de a construi o imagine exhaustiva, obiectiva si exacta a ceea ce a fost cultura sovietica. Este o arheologie subiectiva, personala care vrea sa dea doar contururi, starea de spirit, modul de a gindi si de a vorbi al unei culturi, sa creioneze mentalitatea culturala sovietica. Aceasta arheologie nu propune o cheie de intelegere, o judecata morala sau valorica, ci doar induce o familiarizare care ne poate ajuta pe toti sa intelegem mai bine ce a fost Uniunea Sovietica si ce inseamna lipsa ei.” (Vasile Ernu)