Petre Sălcudeanu s-a născut la 8 septembrie 1930, Gligoreşti, judeţul Cluj. Este fiul Valeriei (născută Mureşan) şi al lui Petre Sălcudean, muncitor la CFR. Urmează Liceul Comercial „Andrei Bârseanu” din Braşov (1941-1950), face studii de filosofie la Universitatea din Bucureşti (1950-1951) şi e trimis la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1951-1956). La înapoiere devine redactor la ziarul „Drum nou” din Braşov (1956-1959). În 1960 e ales secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Braşov, apoi lucrează ca redactor-şef, director, director general la Studioul Cinematografic Bucureşti (1961-1972). Deputat în Parlamentul României (1992-1996), va fi în perioada 28 august – 5 noiembrie 1993 şi ministru al Culturii. Debutează cu versuri în 1946, la ziarul „Drum nou”. Membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România.

Peste măsură de productiv, Sălcudeanu este autor a numeroase nuvele şi romane: Cartierul muncitoresc (1950), Un gram de aur (1958), Iubeşte ziua de mâine (1960), Strada Lux (1962), Vreau să trăiesc! (1964), Săptămâna neterminată (1965), Singur fără cer (1966), Prea cald pentru luna mai (1967), De ce văd invers? (1970), inclusiv poliţiste şi de aventuri: Moartea manechinului (1970), Un biet bunic şi o biată crimă (1970), Bunicul şi păcatele lumii (1971), Detectiv la paisprezece ani (1971), Bunicul şi porunca să nu ucizi (1972), Bunicul şi doi delincvenţi minori (1974), Bunicul şi o lacrimă de fată (1976) etc. Şi-a cucerit însă o poziţie centrală pe tărâmul prozei abia în 1980, cu Biblioteca din Alexandria (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române; ediţia a doua, 1992, nu va mai fi cenzurată), roman de o formulă inedită la noi, anticipată doar într-o altă carte a lui Sălcudeanu, Corabia cu suflete (1967).